Sophie nu are nimic de spus

Sophie nu are nimic de spus. E atat de frig incat nu isi aminteste sa fi fost vreodata atat de frig.
Si e viscol
E a doua oara cand ma rogi sa ma dau jos din pat sa vedem ce se aude la geam … se misca gratiile astea…ti-am spus…
E urat sa stai la parter.
Stiu, Sophie. Dar cat poate sa mai tina iarna asta? Hai, dormi … te sarut
Stiu ca uneori Sophie se teme ca tot inghetul asta e din vina ei … adica asa dinauntru. Si ca suntem blocati cu frigul asta la fel cum ea e blocata inauntrul ei. Stiu ca nu prea doarme. Si ca nu prea mai iese din casa. Si nu se mai vede cu niciunul din prietenii ei. Uneori trece o saptamana incheiata fara sa-i sune telefonul. Si atunci cand suna evita sa raspunda.
Mi-a sarit somnul!
Citeste ceva, poate iti vine inapoi…
Nu pot sa citesc…
Sophie nu mai crede in cuvinte. De fapt o obosesc … Prefera bucuria descoperirilor nemijlocite de cuvinte. Priveste zambind usor o poza cu un fluture.
Iti amintesti de Lima, Sophie? Mi-e dor sa vad soarele prin parul tau pe strazile din Miraflores. Iti amintesti de batranul care ne-a vandut suvenirul ala, dar tu ai hotarat ca fluturii n-au ce cauta in rama sub o sticla si l-ai lipit pe perete in camera de hotel? Mi-e dor de tine Sophie … si de exuberantele tale si de comentariile rautacioase … mi-e dor de tine si te astept si vreau sa te intorci!


pic from flickr